În tradiția liturgică a Bisericii Ortodoxe, marile praznice împărătești sunt precedate de o perioadă de înainte-prăznuire, menită să pregătească sufletele credincioșilor pentru înțelegerea profundă a evenimentului comemorat. Astfel, la 1 februarie, cu o zi înainte de marele praznic al Întâmpinării Domnului, Biserica rânduiește o zi de pregătire duhovnicească, accentuând semnificația teologică a venirii Mântuitorului la templu.
Întâmpinarea Domnului – împlinirea Legii și începutul mântuirii
Praznicul Întâmpinării Domnului, sărbătorit pe 2 februarie, amintește momentul în care Mântuitorul Hristos, în vârstă de 40 de zile, este adus la Templul din Ierusalim de către Fecioara Maria și Dreptul Iosif, pentru a împlini rânduiala Legii mozaice. Aici, este primit de Sfântul și Dreptul Simeon, un bătrân căruia i se făgăduise prin Duhul Sfânt că nu va muri până nu va vedea pe Mesia. Acesta, luându-L pe Prunc în brațe, a rostit cuvintele profetice:
"Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, căci ochii mei au văzut mântuirea Ta" (Luca 2, 29-30).
Întâmpinarea Domnului este un moment deosebit în iconomia mântuirii, întrucât marchează împlinirea Legii Vechiului Testament și începutul Noii Legi, cea a harului și a mântuirii prin Hristos.
Semnificația teologică a înainte-prăznuirii
Înainte-prăznuirea Întâmpinării Domnului are rolul de a introduce credincioșii în taina praznicului, accentuând câteva aspecte esențiale:
- Pregătirea pentru întâlnirea cu Hristos – La fel cum Simeon și prorocița Ana au așteptat cu credință venirea Mântuitorului, creștinii sunt chemați să-și pregătească inimile pentru a-L primi pe Hristos în viața lor.
- Trecerea de la Vechiul la Noul Testament – Întâmpinarea Domnului simbolizează unirea celor două legăminte: Legea mozaică își găsește împlinirea în Hristos, Cel care aduce mântuirea lumii.
- Sensul duhovnicesc al așteptării – Dreptul Simeon este imaginea sufletului care tânjește după Dumnezeu și care, prin răbdare și credință, ajunge la vederea Luminii celei adevărate.
Aspecte liturgice ale înainte-prăznuirii
În cadrul slujbelor din 1 februarie, Biserica anunță bucuria praznicului prin cântări pregătitoare și prin accentuarea temei luminii mântuirii. În Mineiul lunii februarie, troparul înainte-prăznuirii spune:
"Cerul și pământul să se bucure astăzi, că iată, Hristos, Cel născut din Fecioară, va fi adus la Templu ca un Prunc de 40 de zile. Acesta este Cel pe care l-a văzut Simeon și, primindu-L în brațele sale, a binecuvântat pe Dumnezeu, zicând: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace."
Această zi este astfel un prilej de meditație duhovnicească, de curățire sufletească și de aprofundare a tainei Întrupării Domnului.
Învățătură duhovnicească pentru creștini
Înainte-prăznuirea Întâmpinării Domnului ne învață că fiecare creștin este chemat să Îl întâmpine pe Hristos în inima sa. Așa cum Simeon și Ana L-au recunoscut pe Mesia prin lucrarea Duhului Sfânt, și noi suntem chemați să ne deschidem sufletele către Hristos, prin credință, rugăciune și trăire duhovnicească.
Prin urmare, acest moment liturgic nu este doar o simplă anticipare a praznicului, ci o chemare la întâlnirea personală cu Dumnezeu, la fel cum Dreptul Simeon s-a întâlnit cu Mântuitorul în Templu.